sâmbătă, 12 octombrie 2013

Mai altfel de ieri pana azi

 Vrem sa transmitem ceva, dar sa nu fie oricum, sa avem cuvinte alese si parca sa si punem sentiment astfel incat cel care receptioneaza mesajul sa simta cu adevarat ceea ce ai vrut sa transmiti. Dar se intampla sa nu fie chiar asa, maine iti dai seama ca puteai sa explici mai bine, puteai folosi altfel cuvintele ca mesajul sa fie mai clar. Azi ti se pare ca cel care a primit mesajul cu siguranta l-a inteles gresit. Nu ai potrivit cuvintele, dar nici nu mai poti corecta. O scrisoare expediata cu succes ajunge la destinatar, dupa ce a ajuns si s-a deschis, mesajul a fost preluat asa cum s-a transmis intaia data. Mai poti trimite odata, alta, dar nu si atunci cand la prima nu s-a raspuns.

Traim de ieri pana azi si de azi pana maine nu mai stim. Ceea ce facem azi vrem sa facem cu viata, dragoste si curaj. Vrem sa zambim larg, sa nu regretam... Vrem sa traim cu bucurie fiecare clipa. Te intreb, poti singur? Avem nevoie unii de ceilalti. Dar mereu mai avem un hop. Noi nu vrem pe oricine, vrem pe cutare si cutare sa fie ai nostri, sa petrecem timp fain impreuna, dar se intampla ca aceia sa nu isi doreasca la fel. Ei au viata lor si totul e ok asa. Dar nici nu ii acceptam pe cei care isi doresc ca noi sa fim cu ei. Totul pare un lant. Suntem niste inele legate si totusi atat de departe.

Ne punem etichete. Avem un nume. Avem un trecut, un prezent si cautam sa traim altfel si mai special pentru viitor. Avem un scop? Avem un drum? Avem pasi de urmat? Sau avem nevoie de pasi de urmat? Cei pe care ii urmam au urmat alti pasi?
Care este visul nostru concret? Se transforma viziunea noastra in ceva real?

Imi doresc o clipa sa evadez in muzicalitatea tacerii, sa ma las cufundata in linistea ploii, sa ma las invaluita de caldura iernii si sa ma las pierduta pe cararea marii. 





 Ieri credeam in curaj, dar azi vad esec
Ieri ma bucuram de indrazneala, azi vad doar nimic.

Ieri era un vis, azi e doar pustiu si vid
Ieri credeam, dar azi traiesc o incertitudine.

Imi doresc... prea mult, dar nu orice.
Privesc si parca vad ceva, dar ramane doar o umbra intoarsa.

Totul se va schimba din nou, in bine sau in rau nu stiu
Dar pasii de ieri, de alaltaieri, nu mai conteaza.

Au fost ceva la timpul lor, au insemnat ceva
Trecut e timpul lor , de azi pasesc spre altceva.

De azi ma uit la mine sa ajung cineva...
Un caracter mai altfel, mai ales, mai alta eu.

Am gandit ca un copil si am actionat ca atare.
M-am lasat dusa de val si-am pierdut ceva mai mare.

Hello regret! Dar... doar atat. Acum hai mai departe!


vineri, 11 octombrie 2013

o bifa pentru curaj

Ca niciodata, am facut pasi
pasi de aici pana acolo.
Odata la inceput, apoi putin mai in drum
Iar azi am pornit din nou cu un gand.

Iete ca omul mai indrazneste, cu greu, pentru ceva mic dar... reuseste.
Poate voi regreta pasii facuti, poate va fi ceva mai frumos... poate va ramane totul la fel. Daca voi regreta pasii facuti, totusi ma voi bucura de o experienta noua, daca va fi ceva mai frumos... voi da tot ce-i mai bun, voi picta cel mai splendid tablou cu lucruri marunte, simple si din mine, aleg sa transform un vis... daca totul ramane la fel, voi visa mai departe, si voi trai clipa de azi ce maine va ramane doar o amintire sau o intreaga poveste, depinde de cum profit de ea.

E interesant ca de fiecare data cand ceva din mine e mai mare eu nu mai sunt eu,... sau ba da tot eu, dar cea care nu poate voala. Totul devine transparent. In vanzare totul o faci de la mai mult, cerni si ajungi la esenta... oare am ramas fara arme? Nu.

Si totusi nu apare niciun semn ;) O bifa pentru curaj!
Statia de autobuz...
                                  (septembrie 2013)
bau... o forma de salut
o forma de-nceput;
poate un inceput sau doar capat de drum.

hello... mai stai pe-o cale
si-ntalnesti persoane;
persoane cu caractere care mai de care
mai impunatoare.

hi... sau poate doar persoane mai speciale
mai incantatoare;
caractere mai geniale.


luni, 7 octombrie 2013

un gand mai "Mare"

O schimbare de titlu, de calatorie;
poate o schimbare de identitate eronata.
O schimbare de sentiment si traire,
o urma din mine si din tine.
*
Astept de ieri si de alaltaieri, 
astept un semn, un salut 
sau doar un simplu punct. 

Dar totul ramane un gand, o dorinta, 
ceva in mine departe de oameni 
si de tot ceea ce sunt.

Am vrut sa scriu proza, dar se transforma in versuri, am vrut sa strig, sa vorbesc, dar totul se transforma doar in simple cuvinte amestecate, parca fara culoare. Doar exprim sau cred ca mai degraba ma descarc. 
Clape de pian curg printre ganduri parca aducand un aer curat, poate mai degraba asemeni unui oftat, doar o relaxare. Un moment de repaus, o rupere de realitate. Si inca astept-... astept ceva, o explozie de zambet, sentiment si un nou drum de amintiri, o noua calatorie, dar... e deja inceputa. Doar ca acum sunt in clipa noptii pierduta intr-o jungla. 

A fost o zi cand cu indrazneala, am iesit din mine, am venit la tine si ti-am spus pe nume. Privesc adanc un albastru profund amestecat cu pasi pe poteca, si-un verde tomnatic invaluie vorba, zambetul, dar si plecarile. Am indraznit a doua oara, parca mai cu teama, parca mai departe si totul pare mai diferit, dar tot ma simt bine... Am promis ca voi indrazni si-a treia oara, dar emotia e diferita... oare voi putea?  

Azi poti, maine eziti, apoi parca renunti. Strigam: HAI, CURAJ! Dar parca acum glasul e mai taiat, mai pierdut, mai ragusit. Doar un cuvant...
*
In urma cu ani, in urma cu zile,
scriau despre ei si altii pe niste file.
In zile de ieri, de azi si de maine,
mai scriem pe foi, pe blog sau...
doar in noi.

Oamenii scriu, gandesc sau povestesc, 
apoi in versuri, in ganduri sau
live se intalnesc.
Ca sunt doi sau mai multi, nu-i important,
ci doar imprejurarea ce i-a grupat.

Oamenii vin si-aduc valoare,
amintiri si vise minunate;
dar... uneori se intampla sa am dreptate
si-si strang aceste comori 
lasand in urma doar urme de pasi in noroi.

Povestea se repeta si-o traim de ani pierduti,
de zile de ieri, de clipa de azi si-apare si maine.
Povestea mea iti spune: 
Traieste ca maine clipa de azi si 
lasa sa treaca val peste val, dar nu ramane blocat la liman.

Tinteste mai sus, mai curat, mai placut,
mai corect, mai plin de avant.
Zambeste ca niciodata, inalta ca dintotdeauna,
iubeste ca intaia data si nu uita...
traieste pentru totdeauna.

Viseaza ca un copil, tinteste ca un viteaz,lucreaza ca un intelept, dar totdeauna si in toate fii unic TU.



Ai vrea sa spui ceva, dar te opresti,
si mergi, mai mergi, inaintezi.. si-ajungi acolo undeva;
departe .
Nu prea departe de tine, de mine, de vis sau de poveste;
nici acum nu se sfarseste.

Nu se sfarseste inceputul, nici chiar sfarsitul unui drum,
nu se sfarseste putinul din ce'a fost sau va mai fi.
Un simplu cadru mai senin, un simplu gand poate mai lin;
un nou decor mai colorat, poate un vis realizat.

sâmbătă, 5 octombrie 2013

vreau sa transmit..., dar nu pot scrie sau vorbi


Un anotimp, o amintire
Un nou salut, o noua intalnire.
Asa apar si'apoi se duc
Unii raman dar totu'i mut.

De cate ori in viata ai vrea sa spui ceva cuiva, ai vrea sa faci ceva, dar... pur si simplu te opresti si nu faci nimic.. ?  Doar ne intoarcem de la acel hop si mergem mai departe cu intrebarea sau ceea ce voiam sa transmitem inca in noi.
De ce nu spunem cu tot curajul ceea ce simtim, ceea ce vrem sa spunem defapt? 

*
un drum ce merge tot'nainte
fara traire'n fapta si'n cuvant,
e'un drum ce se sfarseste'aievea
cu inca un caracter pierdut.

Val dupa val se duce vremea si noi uitam sa pretuim clipa, ceasul .. sa ne bucuram din plin pentru toate lucrurile, sa ne bucuram de cei pe care ii avem langa noi, sa cautam sa zambim. Dar... in schimb stim sa ne uitam doar la noi, stim sa lasam pentru mai tarziu familia si prietenii pentru ca inca nu am terminat sa ne "rezolvam" pe noi. Sa avem curaj sa petrecem mai mult timp cu cei dragi, cu oamenii pe care ii iubim, sa fim acolo direct sau indirect. Sa pretuim un salut si sa il acem din inima. Sa alergam pentru o revedere si oricat de scurta ar fi sa ramana o amintire vesnica.